O carte și un film ca după un an de pandemie: lejer. Acțiunea din cartea și filmul Saving Zoë se petrec tot după un an, la un an de la moartea unui personaj important.
Cartea a fost lansată în 2007 și scrisă de autoarea Alyson Noël, mai cunoscută publicului pentru seria The Immortals.
În 2019, la o distanță de 12 ani de la lansarea cărții, a fost lansat filmul omonim ce le are în rolurile principale pe surorile Marano. Pelicula a fost produsă chiar de mama celor două actrițe, dar a fost un mare eșec în ce privește recenziile, acestea fiind într-un număr compleșitor negative.
Echo (Laura Marano) încearcă să facă pace cu realitatea în care sora ei a fost omorâtă, în timp ce balansează studiul, viața socială a unui adolescent tipic american, asta până când pune mână pe jurnalul lui Zoë (Vanessa Marano) și înceapă să citească și să afle mai multe despre ceea ce a însemnat viața surorii ei, despre aspirațiile și ghinionul ce a condus la moartea ei.
Thinking back to a time when things were so simple and easy.
Dacă ar fi să le iau separat, cartea mi s-a părut o lectură foarte rapidă și simplă, dar care presară pe ici, pe colo câteva citate simpatice (pe care am avut grijă să le notez în agenda mea specială). Recunosc că aveam mai multe așteptări de la carte, dar și de la film, care mi s-a părut destul de prost jucat și per total făcut cumva ca să fie. Scenariul nu e prost, dar cred că povestea, atât în carte, cât și în film, are goluri care nu pot fi acoperite de un actor bun sau o muzică mișto, deși aici nu este cazul nici de una, nici de alta.
Eu am aflat de filmul ăsta prin prisma actriței Laura Marano (pe care am adorat-o la pachet cu filmul pe care l-a făcut pentru Netflix, The Perfect Date – v-am scris despre el aici), însă pe cuvânt că aici nu strălucește deloc; atât interpretarea ei, cât și întreaga peliculă fiind fade.
Pe partea de distribuție aș vrea să-i menționez pe Giorgia Whigham pe care o știți din Legacies și pe Nathaniel Buzolic, pe care știu că toți fanii serialului The Originals se vor bucura să îl urmărească, deși aici are o partitură de băiat rău, dar care nu sperie – ceea ce nu e bine. În schimb, melodia ce acompaniază scena finală a filmului, Grace, este o frumusețe muzicală de pe albumul Waves al lui Rachel Platten și pe care vă recomand să o ascultați – chiar aici.
Cartea și filmul Saving Zoë nu sunt neapărat o recomandare, dar pot fi dacă vă doriți ceva simplu și ușor cu ajutorul căruia să vă umpleți o după-amiază fără planuri.
Diferențe majore dintre carte și film:
Vizionare trailer:
