Carte, Filme & Seriale

Recenzie: The Mauritanian (2021)

Simt că în ultima vreme ultimul an am văzut foarte multe seriale pentru că am avut destul timp cât să stau cu orele cu ochii pe Netflix/Amazon Prime/Disney+ etc., dar aseară am zis că e momentul să revenim la serile de film de altădată. Chiar dacă nu am petrecut 2 ore într-o sală de cinema, ne-am făcut comozi pe canapea și am dat play filmului de față care spune povestea reală a lui Mohamedou Ould Slahi. Nu cred că știam ce mă așteaptă odată începută vizionarea filmului The Mauritanian. Naivă ce sunt, credeam că pelicula o să fie asemănătoare cu The Trial of the Chicago 7 (2020) și că va avea ceva elemente din The Judge (2017), dar aici regăsim personajele în sala de judecată pentru probabil 10 minute, din 2 ore cât ține filmul, transformându-se ușor într-o producție cu o încărcătură foarte puternică.

Mohamedou a învățat limba engleză și a publicat o carte cât timp a fost prizonier în lagărul de detenție din Cuba, versiunea din 2015 a romanului fiind redactată pentru confidențialitate de către Serviciul de Informații al Statelor Unite, fiind vorba pe alocuri de pagini întregi. În 2017, la 1 an de la eliberarea autorului (căruia nu i s-a permis să primească o copie a cărții cât timp a fost deținut), Guantánamo Diary a fost publicată într-o variantă nouă, fără redactare.

Bazat în mare parte pe cartea mai sus precizată, The Mauritanian începe de la premisa tragediei 9/11 din America. Deși au trecut 20 de ani de atunci, nu pot să zic că am văzut foarte multe proiecte care să explice sau să documenteze evenimentele dinainte și/sau după nenorocire. Și ca și cum pierderea a mii de vieți nu a fost suficientă, viețile altor oameni au fost schimbate pe nedrept pentru totdeauna.

În lupta de a găsi un vinovat, Mohamedou Ould Slahi s-a numărat printre oamenii închiși în lagărul de detenție din Guantánamo Bay, Cuba, fără să fie acuzat. A fost torturat, abuzat sexual și privat de somn cu lunile și împins astfel să declare că a fost implicat în tragedia 9/11. Una dintre scenele sfâșietoare este chiar aceea în care Tahar Rahim, interpretul excelent al lui Mohamedou, întreabă “Can I sleep now?” după ce a scris și semnat o confesiune falsă aflat la capătul puterilor.

Vorbind de interpretări, The Mauritanian beneficiază de Jodie Foster care strălucește pe rol și chiar mă surprinde că nu a primit nicio nominalizare la Premiile Oscar, însă a prins măcar Globul de Aur. Benedict Cumberbatch are câteva scene interesante, culminând cu una tare mișto dinspre finalul filmului, atunci când personajul lui, procurorul Stuart Couch, află adevărul din spatele deținerii lui Mohamedou și se retrage din cazul construit împotriva acestuia. Shailene Woodley are o partitură micuță care o ajută pe Foster să strălucească și mai tare, arătând cât de puternic trebuie să fii să conduci un astfel de caz de apărare.

Well, when I defended someone charged with rape, nobody called me a rapist. When I defended someone charged with murder, nobody dug around my backyard. But when someone is accused of terrorism, people like you seem to think that that’s different. It’s not. When I stand by my client and I insist that he get a fair hearing, I’m not just defending him, I’m defending you and me. The constitution doesn’t have an asterisk at the end that says : “Terms and conditions apply.”

În încheiere, recomand cu toată inima să vizionați The Mauritanian cu prima ocazie. N-am mai plâns de mult timp la un film. Pentru mine, pe lângă actorii care au făcut o treabă bună, o cinematografie mișto și o poveste emoționantă, cel mai tare m-a inspirat forța de a te reintegra în societate și de a zâmbi după ce ți-au fost furați 14 ani din viață și șansa de a-ți mai revedea mama vreodată. Abia aștept să citesc cuvintele lui Mohamedou în cartea pe care am comandat-o imediat după vizionarea filmului.


Trailer:

Cartea, în varianta redactată, a fost publicat în România de editura Corint în colecția Corint Istorie sub titlul de Jurnalul de la Guantanamo.

Let me know you think - add a comment below!

%d bloggers like this: