Pe 13 noiembrie terminam de citit primul volum al seriei Delirium, despre care v-am și vorbit, aici. În decembrie 2015 am terminat trilogia, așa că am decis să fac un articol în care vă voi vorbi despre ambele volume, respectiv Pandemonium și Requiem.
În principal, ideea de bază a fost cea care m-a cucerit, dar n-o să mai discut despre asta prea mult, pentru că v-am vorbit pe larg în recenzia primului volum. În schimb, vă voi prezenta cele două cărți, care n-au mai fost o surpriză așa frumoasă pentru mine. Seria s-a pierdut ușor, dar destul de sigur, pe parcurs ce a evoluat ca acțiune.
Pandemonium
Încerc să alung amintirea coșmarului meu, gândurile la Alex, gândurile la Hana și la fosta mea școală, să le alung, să le alung, cum m-a învățat Raven. Vechea mea viață nu mai există. Dar și vechea Lena e moartă. Am îngropat-o. Am lăsată-o dincolo de gard, în spatele unui zid de fum și flacari.
Lansată în România în vara lui 2015, Pandemonium continuă să ne prezinte ce se întâmplă cu Lena după ce aceasta trece de gardul care înconjoară orașul, după ce încalcă regulile și își depășește limitele. Cu gândul în permanență la Alex, la Hana și la întreaga ei familie, Lena încearcă să se obișnuiască cu libertatea. Am devorat fiecare pagină din Delirium, iar la Pandemonium apetitul lecturii a început să se domolească, la fel ca și elementele surpriză, volumul stingând din focul ce ar fi trebuit să fie alimentat.
Requiem
Poate că o luăm razna din cauza sentimentelor noastre. Poate că dragostea chiar e o boală și ne-ar fi mai bine fără ea. Dar am ales un alt drum. Și, în fond, acesta e rostul evitării operației: să fim liberi să alegem. Liberi să alegem inclusiv ce e greșit.
Am ajuns și la capitolul final, care este de departe cel mai slab, autoarea pierzându-se oarecum; nu știu dacă în detalii sau în pădure (la propriu), între zecile de adăposturi sau printre personajele care ba mor, ba nu. Cert e că abia am așteptat să se termine calvarul Lenei, ca să pot respira ușurată știind că am dus trilogia la bun sfârșit. Da, m-a deranjat triunghiul amoros, pentru că deși i-am văzut (oarecum) logica în Pandemonium, în Requiem deja era forțat. Ultimele pagini, în care Alex ne explică cum și prin ce a trecut atunci când a fost prins și încarcerat de autorități, sunt pline de durere și, culmea, au fost o plăcere de citit. Poate n-ar strica un volum din perspectiva lui. Requiem a fost lansat în România în toamna lui 2015, în cadrul târgului internațional de carte Gaudeamus, ediția 21.
Mulțumesc editurii Nemira pentru că mi-a pus la dispoziție această trilogie, pe care o concluzionez ca fiind una reușită, ajutată enorm de ideea principală și, respectiv, de primul volum.
