De la garderoba și recuzita impunătoare și până la recreerea momentelor istorice, în adaptarea Jackie totul e fluid și foarte bine legat.
Întregul film rezonează cu realitatea, fiind susținut de interpretarea lui Natalie Portman (care probabil va prinde o nominalizare la Oscar, însă n-o va surclasa pe Emma Stone). Ca să intru direct în poveste, eroul ei nu deține o armă, dar ea poarta un război, pentru memoria soțului și pentru a grăbi procesul de vindecare al poporului după decesul acestuia.
Pelicula arată cele mai oribile 4 zile din viața lui Jackie Kennedy, dintr-o vineri petrecuta în Dallas care se sfârșește prin a îmbrățișa corpul neînsuflețit al soțului ei, până la o zi de luni în Washington care începe cu funerariile președintelui, unde protagonista stă curajoasă și dărâmată în același timp. Filmul lui Pablo Larrain ne prezintă cu ce a avut de a face Jackie – nou președinte nerăbdător sa preia puterea, puternicele rude ale soțului care aveau propria idee despre cum să plângă și o nație care nu știa de la ce sa se aștepte mai departe.
Caracterul lui Jackie poate fi vizibil ușor pe marele ecran, cu toate punctele bune și rele, un complicat vals cu realitatea și ficțiunea. Ni se oferă un portret complet al Primei Doamne, dorința de control, comportamentul uneori egoist, replicile tăioase, ambiția de a îndrepta povestea lui Kennedy.
Pelicula e exact imaginea trecutului, o imagine în care nu personajele principale contează, ci națiunea – clipe de chin, luptă personală, reținere și erupții necontrolate. Un tablou politic ca o lecție de istorie, cu o Natalie Portman capabilă și transfigurată.
Vizionare trailer:
Jackie este deja în cinematografe, distribuit de RoImage.
Guest post by Marius Florin.