Recenzie: A Dog's Purpose (2017)

Toți cei care adoră câinii pentru iubirea lor necondiționata, caracterul vioi, dragostea pentru mâncare și alte recompense delicioase, nu trebuie să rateze A Dog’s Purpose. Toate astea o să te facă să savurezi acest film.
Și să vă aduceți destule șervetele fiindcă o să trebuiască să vă ștergeți lacrimile. Totodată, să fiți pregătiți atunci când primul cățeluș este clasificat ‘respins’ fiindcă nu poate fi dat spre adopție. La scurt timp după, patrupedul revine pentru o altă aventura. De data aceasta este pregătit să afle răspunsul la câteva întrebări care atârnă greu:
“Care este semnificația vieții? Suntem aici cu un motiv anume?”

Ca să-l identificăm mai bine pe prietenul nostru: acesta este un golden retriver care tocmai a fost adoptat și care a primit numele de Bailey (Josh Gad). Devine cel mai bun prieten al lui Ethan (Bryce Gheisar), fiind o sursă constantă de veselie, petrecându-și zilele umplute cu țopăieli și tot felul de născociri încântătoare. Ca și adolescent, Ethan (K.J. Apa) se îndrăgostește de o fată (Britt Robertson), care împarte aceeași afecțiune pentru animalul lui companion.

Lasse Hallstrom regizează acest film de familie, bazat pe romanul omonim a lui W. Bruce Cameron, care este emoționant de la început și până la sfârșit. Privim cum oamenii sunt învățați de către un câine să fie într-adevăr prezenți în propriile vieți. Și veți vedea de ce “câine” devine “câini” – toți arătându-și aprecierea demonstrând o iubire fără margini și loialitate.

Corect este să-l menționez și pe Ethan în varianta adult (Dennis Quaid) care oferă adăpost unui câine abuzat și abandonat. O studentă singuratică (Kirby Howell-Baptiste) care-și împarte dependența de mâncare cu corgi-ul ei și, bineînțeles, ofițerul K9 (John Ortiz) al cărui curajos câine ne învață despre sensibilitate.

Oricare ar fi scopul unui câine, intenția filmului e clară: să ne facă sa zâmbim, să plângem și să exclamăm “Aww”.

Până data viitoare,

Ham.

Vizionare trailer: