Recenzie: Big Game (2014)

Trailerul filmului Big Game m-a făcut să am anumite așteptări. Adică așteptam un film dramatic, cu acțiune și ceva thriller. În schimb, este o poveste emoționantă și foarte amuzantă.
Suntem introduși în tradiția familiei rolului principal, Oskari (interpretat promițător de Onni Tommila), unde facem cunoștință atât cu el, cât și cu tatăl lui. Cei doi vorbesc despre ce înseamnă să fii bărbat în Laponia, locul unde se petrece mare parte din acțiune. Prietenii tatălui lui Oskari sunt reținuți în ce privește talentele acestuia, așa că protagonistul nostru primește două zile în care trebuie să dovedească contrariul. Primește două zile în care trebuie să vâneze un animal sălbatic.

Pornit în expediția de două zile, Oskari se întâlnește în pădure cu un personaj necunoscut și neașteptat: președințele Statelor Unite ale Americii (interpretat perfect de Samuel L. Jackson). Acesta ajunge victima unui atac terorist în timp ce se află în avionul particular care îl conduce acasă, fiind “salvat” de echipa de pază care îi provoacă aterizarea în pădure. Oskari și președintele formează imediat o legătură.. telefonică! Serios, prefer să nu intru în detalii pentru că filmul abundă de momente amuzante de calitate și foarte reușite, atât din punct de vedere al jocului actoricesc, cât și al realizării lor.

Big Game mi-a inspirat multe: viață, sinceritate pură a unui copil/om foarte simplu, dar cu un suflet imens, relația dintre un șef de stat și un copil care e obișnuit să trăiască în pădure. Dacă le privești cu atenție, toate aceste detalii devin lucruri de reținut și de reflectat. În alte roluri îi menționez pe Ray Stevenson, Victor Garber și Mehmet Kurtulus. De asemenea, filmul are câteva răsturnări de situație care surprind și te fac să vrei să afli mai mult.

Câteva detalii tehnice:

Regizor și scenarist: Jalmari Helander
Producători: Will Clarke, Petri Jokiranta, Andy Mayson, Jens Meurer
Costume: Mo Vorwerck
Makeup: Salla Yli-Luopa

Precizări speciale: