Un joc complex și de succes. Rețeta asta nu mi-era străină, după ce mă delectasem cu adaptarea Warcraft anul trecut. Însă Assassin’s Creed e destul de greu de înțeles, pentru o persoană care n-are nicio cunoșință despre joc. Cel puțin așa a fost pentru mine. Însă filmul mi-a plăcut, chiar dacă am stat să mă concentrez ceva mai tare pe firul acțiunii. Michael Fassbender își asumă rolul, dar parcă e un pic prea serios și asta doar pentru că și-a dorit să fie un fel de Captain America sau ceva asemănător; adică acel personaj puternic, sexy și pe care-l știe oricine. El joacă bine, dar scenariul nu e neapărat de mare folos. În schimb, parcă și mai mult mi-a plăcut Marion Cotillard, deși nu pot spune același lucru despre personajul ei.

Cal Lynch (Michael Fassbender) descoperă străvechea linie de asasini profesioniști din care se trage după ce este răpit de o organizație, ale cărei origini țin de societatea secretă Cavalerii Templieri, și care îl trimite înapoi în timp pentru a recupera un artefact ce reprezintă cheia împotriva violenței.

Și tot n-am aflat cum funcționează acest măr pomenit continuu pe parcursul filmului.

Povestea nu m-a impresionat, poate și pentru că n-am înțeles pe deplin desfășurarea de forțe de pe ecran. Faptul că e 3D nu ajută la nimic, întunecând imaginea peliculei. Și apropo de forțe, personajul lui Fassbender are niște scene de luptă coregrafiate satisfăcător, cu tot cu acea tranziție între trecut și prezent, coloana sonoră e ce trebuie, însă cumva lipsește emoția. Pe unii i-a dezamăgit finalul, însă vă spun doar că lasă loc de continuare, continuare pe care aș vedea-o doar ca să aflu ce mama naibii se întâmplă de fapt acolo.

We work in the dark to serve the light. We are assassins.


Vizionare trailer:

Assassin’s Creed intră în cinematografe de mâine, via OdeonFilm.

Similar Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *