Trebuie să recunosc că mi-era oareșcum dor de un roman young adult la care să nu-mi bat prea mult capul cu drame sau metafore profunde. Dar, să fiu sinceră, mă așteptam la mai mult de la Our Chemical Hearts.

Povestea cărții e cam așa…

Pentru început, coperta mi se pare tare, tare faină! 💙 Our Chemical Hearts este cartea de debut a scriitoarei Krystal Sutherland ce a fost publicată în 2016. În România, este disponibilă la editura Storia Books. Cartea spune povestea lui Henry Page, care e naratorul întregii acțiuni, în legătură directă cu noua colegă de liceu, Grace. Nu mi-a plăcut cât de mult accent s-a pus pe alcool și sex pentru o carte cu personaje de 17 ani – pot să înțeleg rebeliunea, curiozitatea și hormonii care o iau razna odată cu adolescența, dar au fost momente în cartea autoarea mi-a dat senzația că aceste două lucruri sunt cele mai importante aspecte ale unui adolescent.

Îmi place să cred că adolescenții nu sunt aceste ființe superficiale care își uită capul și intră în rampage mode cu tot ce înseamnă viața lor – de altfel toată tema cărții e cumva despre cum adulții sunt de fapt acei oameni care supraviețuiesc anilor dureroși ai adolescenței – ceea ce mi se pare puțin exagerat.

Because I have never met anyone that I wanted in my life that way before.
But you.
I could make an exception for you.

Pe de altă parte, avem filmul…

Titlul filmului a fost redus la Chemical Hearts, iar de producție s-a ocupat chiar actrița din rolul principal, Lili Reinhart (care s-a făcut cunoscută cu rolul din Riverdale, din păcate), sub regia și scenariul lui Richard Tanne. M-am bucurat să îl regăsesc în distribuție și pe Austin Abrams (a crescut frumos de la rolul oarecum mic din Paper Towns) care chiar face un rol fain. Filmul este o producție Amazon Studios.

Așa cum s-a întâmplat cu romanul, nu am rezonat foarte mult cu personajul lui Grace sau cu întreaga tragedie din spatele existenței sale, dar nu pentru că nu ar fi ușor de aplicat în viața de zi cu zi, sunt chiar foarte ușor de găsit în lumea reală situații ca a ei, însă sentimentele n-au fost creionate chiar pe gustul meu. Tragedia, depresia, trauma, toate astea fiind niște subiecte grele care trebuie abordate cu atenție și sensibilitate, iar aici mi se pare că nici nu ți se oferă suficient timp să poți înțelege durerea. Pe când în film, treaba e chiar un pic mai complicată, pentru că mi-a dat constant senzația de a vrea să impresioneze, fără să livreze nimic puternic sau de impact.

Lili Reinhart a vorbit recent într-un interviu despre o parte din lunile acestui an în care s-a luptat cu depresia și se simte că filmul de față reprezintă mult pentru ea, însă filmul în sine nu excelează pe categoria din care face parte – young adult / coming of age. Rămâne un film potrivit publicului mai tânăr, care sper să nu ia drept exemplu corect ceea ce se prezintă la petrecerile de liceu – alcool, droguri și sex – viața de adolescent nu e despre asta, iar sentimentul de libertate nu trebuie să pornească din “a fi rebel”.

Some people are born with an ear for music, some people are born with a talent for drawing,
some people…have a built-in radar that tells them where a comma needs to go in a sentence.

Diferențele majore dintre carte și film… *spoiler alert*

• din primele minute ale filmului apar mici diferențe, precum faptul că Henry o întreabă pe Grace de ce nu conduce, ceea ce în carte nu se întâmplă;
• Henry îi complimentează gusturile muzicale doar în film;
• birourile lor din camera în carte lucrează împreună pentru ziarul școlii nu sunt lipite, în carte fiind precizat foarte clar că Grace alege cel mai retras birou;
• Lola nu are probleme de cuplu, nu încearcă să se reîmpace cu prietena ei, pentru că în cartea acestea au o relație stabilă care se termină undeva spre finalul romanului;
• în film nu se pomenește nimic de relația lui Muz, despre cât de dificil îi este să se împace cu ideea că relația cu iubita lui s-a terminat;
• vizita lor cu mașina, mașină pe care o conduce Grace pentru prima dată de când s-a întâmplat accidentul, diferă de ceea ce este prezentat în carte;
• atunci când Grace îl invită pe Henry să petreacă puțin timp împreună într-un loc ales de ea, aceasta nu îi spune să aducă o pâine cu el, cei doi mergând la magazin și cumpărând mai multe chestii – precum sucuri și dulciuri pe care să le consume odată ajunși la destinație. În film, însă, Grace îi spune să aducă o pâine și apoi îi vedem direct la destinație;
• în uzina abandonată nu este nimic scrijelit pe perete, doar în film fiind adăugat acest detaliu;
• părinții lui Henry au o relație perfectă în film, ceea ce în carte este prezentat doar ca o iluzie;
• nepotul lui Henry, fiul lui Sadie, nu apare în film;
• Henry nu o urmărește singur pe Grace la cimitir sau pe pista de alergat, în carte fiind tot timpul alături de prietenii lui cei mai buni, Lola și Muz.


Vizionare trailer:

Chemical Hearts este disponibil pe Amazon Prime Video.

Similar Posts

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *