Astăzi vorbim despre o personalitate plină de inspirație și curaj, un copil care deține Premiul Nobel pentru Pace. Am început anul citind o carte pe care o aveam de mult timp pe listă – autobiografia scrisă de Malala Yousafzai. Nu judecăm nicio carte după copertă, dar serios acum, ce culori frumoase, ca un apus, are coperta asta! 🙂
I Am Malala: The Story of the Girl Who Stood Up for Education and was Shot by the Taliban
Cartea, ce se întinde pe aproape 300 de pagini, a fost publicată în octombrie 2013 și a fost scrisă de Malala cu ajutorul jurnalistei Christina Lamb. I Am Malala cuprinde 5 părți care descriu copilăria autoarei, dar mai ales viața în Pakistan. Am găsit cartea puțin obositoare din punct de vedere al detaliilor, mai ales al detaliilor politice. E foarte greu de înțeles stilul de viață, tradițiile și obiceiurile dintr-o țară atât de diferită de cea în care am crescut și cartea nu este facilă în ce privește asta. Mare parte din scriitură se axează pe lipsa educației și a drepturilor în rândul femeilor, de altfel ăsta fiind și motivul principal pentru care Malala a devenit persoană publică. Și am încercat să fac oarecum abstracție de detaliile politice, deși sunt parte foarte importantă din spatele realității din Pakistan, însă am vrut să-mi canalizez atenția și gândurile către educație.
Și aș vrea să vorbesc puțin despre educație. Făcând parte din sistemul educațional al României, am descris de-a lungul timpul experiența din băncile școlii ca fiind destul de seacă, ajungând ulterior la facultate unde situația a fost și mai nasoală. Însă acum, după ce am citit și am văzut documentarul ăsta, pe cuvânt că mă simt norocoasă. Nu obișnuiesc să cred în noroc, dar în situația asta, chiar a fost. Nu pot să nu mă gândesc la cum ar fi arătat viața mea dacă m-aș fi născut într-o țară precum Pakistan. Mi-e frică doar să-mi imaginez. Zicala cu “count your blessings” e atât de potrivită în contextul ăsta. Pe cât de slab a fost și este sistemul educațional din România, măcar este.
Cartea I Am Malala a fost interzisă în multe școli din Pakistan. E de găsit în România la editura Polirom.
He Named Me Malala
Am așteptat ca Ionuț să citească autobiografia, pentru că ne doream să vedem împreună documentarul. Am reușit să facem asta acum vreo două zile și a fost tare fain. Documentarul He Named Me Malala a fost lansat la 2 ani distanță de carte și a fost mai colorat decât mă așteptam, cuprinzând multe elemente specifice unui film de animație. Deși s-a regăsit pe lista scurtă a nominalizărilor la Premiile Oscar din 2016, filmul nu a primit o nominalizare, iar motivul cred că a fost dat de lipsa unei povești mai detaliate a eroinei. Cumva mă așteptam să îi aflăm istoria ceva mai în profunzime, însă documentarul prezintă câteva momente importante din copilăria ei și trecutul părinților, revenind din nou și din nou asupra evenimentului tragic prin care Malala a trecut. În concluzie, documentarul este mult mai digerabil decât este cartea, ceea ce mă face să îl recomand în defavoarea volumului scris.
Mi-au plăcut foarte mult cadrele de animație acompaniate de vocile Malalei și a tatălui ei, dar și de coloana sonoră superbă inspirată de sunetele unor păsări – cel puțin așa o interpretez eu; o puteți asculta aici.
Vizionare trailer:
Documentarul He Named Me Malala este disponibil în format DVD încă din 2016, așa cum vă anunțam acum 5 ani.
