Ce-a fost mai întâi, oul sau găină? Cumva asemănătoare întrebarea cu ceea ce s-a întâmplat în cazul Five Feet Apart. Am citit cartea înainte să văd filmul, ca să aflu ulterior că de fapt romanul a prins contur câteva luni mai târziu, inspirație stându-i scenariul filmului.
La început de 2017, scenariul a fost vândut către CBS Films, cu Justin Baldoni la cârmă ca regizor și producător (sper că și voi îl știți pe Justin din Jane the Virgin), iar la final de 2018 a fost lansată cartea omonimă ca o colaborare a scriitorilor Rachael Lippincott, Mikki Daughtry și Tobias Iaconis.
Cum spuneam inițial, eu am citit romanul (publicat la editura Litera) înainte să văd filmul și chiar am terminat de citit la o zi după ce filmul a intrat în cinematografe 🙂 Îmi place să citesc și apoi să văd adaptarea unei cărți, așa am ajuns să mă bucur de povestea frumos de dureroasă care este Five Feet Apart. Însă nu faceți neapărat ca mine, pentru că (premieră!) acest film nu este bazat pe roman, ci viceversa.
De film am aflat undeva prin vara anului trecut, cam atunci când fanii Riverdale o luaseră razna — Cole Sprouse urma să joace rolul principal al băiatului rebel dintr-o dramă cu adolescenți — ce poate fi mai frumos?! Păi cred că felul în care Cole joacă. Mă bucur că are ocazia să arate ce poate cu adevărat, dincolo de superficialul Riverdale (la care da, sunt la zi, guilty pleasure). Pe lângă el, la fel de puternică și stăpână pe rol este Haley Lu Richardson, o figură nouă pentru mine, deși ea nu este deloc străină de platourile de filmare.
Sinopsis Five Feet Apart
Atunci când Will (Cole Sprouse) o întâlnește pe Stella (Haley Lu Richardson), lucrurile se complică din cauza faptului că cei doi sunt bolnavi de fibroză chistică și nu au voie să se apropie unul de celălat la mai mult de 2m. Așa cum The Fault in Our Stars nu era despre cancer, deși trata subiectul într-o oarecare măsură, așa nici Five Feet Apart nu este despre fibroză chistică.
Mesajul din spatele unui film emoționant
Five Feet Apart vorbește despre importanța atingerii, poate cea mai banală chestie la care nu ne gândim cu adevărat niciodată. Așa cum Stella zice la un moment dat “we need the human touch almost as much as we need air to breath”, atingerea este cel mai personal aspect în orice tip de relație și, atât fizic, cât și metaforic vorbind, atingerea ne apropie.
M-am regăsit în felul Stellei de-a fi, organizatorico-obsesivo-iubitoare și am plâns atât când am citit cartea, dar mai ales când am văzut filmul. Da, este un film care vrea să te emoționeze până la lacrimi, dar dincolo de asta este un film real despre o boală reală cu oameni reali, fără artificii sau înflorituri. Five Feet Apart este debutul regizoral al lui Justin Baldoni, care a condus o mică armată de actori printre care se numără și soția sa, Emily Baldoni, plus Moises Arias, Kimberly Hebert Gregory și Parminder Nagra (pe care o știam din God Friended Me, un serial nou cu mult suflet – recomand; difuzat de Film Now).
Human touch. Our first form of communication. Safety, security, comfort, all in the gentle caress of a finger. Or the brush of lips on a soft cheek. It connects us when we’re happy, bolsters us in times of fear, excites us in times of passion and love. We need that touch from the one we love, almost as much as we need air to breathe. But I never understood the importance of touch. His touch. Until I couldn’t have it. So if you’re watching this, and you’re able, touch him. Touch her. Life’s too short to waste a second.
Vizionare trailer:
Five Feet Apart este acum în cinematografe, distribuit de RoImage.
Eu am făcut opusul, mai întâi am vizionat filmul și apoi cartea, și ai dreptate. Five feet apart mi-a schimbat viața, felul de a percepe unele lucruri, de a aprecia lucruri pentru noi nesemnificative până să-l văd