Când am decis să-mi șterg pagina de Facebook care era asociată cu blogul, am decis și să salvez recenziile #pescurt pe care le-am postat acolo în trecut. Recenziile astea sunt câteva cuvinte și gânduri la cald venite după vizionarea unor filme și seriale pentru care nu gândisem un articol complet pentru blog, dar despre care voiam să vă povestesc și vouă.

Voi începe seria asta nouă pe blog, ce va include atât filme, cât și seriale #pescurt, iar pentru început voi publica recenziile ce au fost cândva publicate pe pagina de Facebook ce în prezent nu mai există.

Acest prim articol conține gândurile mele despre trilogia controversată Fifty Shades of Grey, opera Gretei Gerwig al cărui punct forte, pentru mine, rămâne Timothée Chalamet, dar și inspiraționalul I, Tonya.

1. A venit și momentul în care am terminat trilogia Fifty Shades. Am citit cărțile din seria Fifty Shades of Grey acum câțiva ani, iar cea de-a doua mi se pare cea mai reușită. Desigur, nu excelează la vreun capitol anume, poate doar la acela în care se punctează succesul. Filmele sunt fix ca romanele, și trebuie (de asemenea) luate ca atare. O serie de filme erotice în care Ana își îmbrățișează sexualitatea, pe când Christian învață să iubească. Al 3-lea film mi-a plăcut cel mai mult, este un balans tare frumos între cele 2 realități de care aminteam, un capitol foarte romantic unde personajul negativ (sau alte personaje) nici nu contează. Fifty Shades e despre ei și despre o poveste de iubire mai atipică pentru unii, dar care în final rămâne o poveste de iubire.

– găsiți cărțile la editura Trei
– filmele pot fi comandate de pe EmpireFilm.ro


2. Am văzut și prima peliculă nominalizată la Premiile Oscar care m-a plictisit. Lady Bird e atât de banal încât mi se pare o risipă de actori, timp și bani. Și, totuși, mi-a plăcut asta:

“- I want you to be the very best version of yourself that you can be.
– What if this is the best version?”

#LadyBird 🐦, regizat de Greta Gerwig – disponibil pe ProVideo.ro


3. Nu știam nimic despre Tonya Harding atunci când am decis să văd filmul I, Tonya. În primul rând, prin câte a trecut sportiva asta e incredibil, cel puțin. Și-apoi felul în care presa a jonglat cu viața ei, chiar dacă răul principal a fost chiar propria-i mamă. De la abuz, la suferință, la bucuria primului triplu axel reușit, momentul de cotitură a fost cu siguranță răpirea celei mai mari pasiuni – patinajul. Urmată de puterea de a-și literalmente reinventa viața.
Margot Robbie transfigurată, alături de o Allison Janney puternică și un Sebastian ͏Stan violent, un film cu 3 nominalizări Oscar și foarte, foarte bun.

There’s no such thing as truth. It’s bullshit. Everyone has their own truth, and life just does whatever the fuck it wants.


Mi-e tare dor de magia sălilor de cinema, însă industria cinematografică trebuie susținută în continuare. Consumați filme în magia propriei case pentru moment. Consumați artă oricând, în orice formă.

Poate anul viitor pe vremea asta o să ne bucurăm din nou de artă așa cum o făceam cândva… 🎬

Similar Posts

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *