Crazy Rich Asians e varianta mai lungă a unei reviste glossy, plină de țoale de mii de euro, zâmbete perfect albe, vile cu zeci de servitori și, din câte citisem anterior lecturii, o carte amuzantă. Sincer, eu n-am râs decât de vreo 2 ori. Mi s-a părut mai mult o dramă, pentru că aproape toate personajele descrise în cartea asta sunt triste — înșelări, mentalități care de mult ar fi trebuit să apună (sau să nu fi existat niciodată), vieți superficiale.
Crazy Rich Asians a fost scrisă de Kevin Kwan și publicată în iunie 2013, fiind prima dintr-o serie de 3 (urmată de China Rich Girlfriend în 2015 și de Rich People Problems în 2017). Cartea a fost un hit la nivel mondial, iar adaptarea cinematografică de anul trecut nu s-a lăsat mai prejos, devenind un succes greu de egalat la box office, apreciată atât de public, cât și de critică. Filmul a fost nominalizat la foarte multe gale de premiere importante, printre care și Golden Globes (pentru Cel mai bun film comedie/musical și Cea mai bună actriță în rol principal într-o comedie/musical, Constance Wu).
Our brains so hate the idea of losing something that’s valuable to us that we abandon all rational thought, and we make some really poor decisions. So, Curtis wasn’t playing to win. He was playing not to lose.
Dacă romanul m-a cam plictisit și, din aproximativ 400 de pagini, cel puțin vreo 200 s-au mișcat greu și uneori chiar plictisitor, filmul mi s-a părut ceva mai antrenant. Filmului i-am dat nota 8 pe IMDb, iar Constance Wu (Rachel) și Henry Golding (Nick Young) sunt ce trebuie (cu accent pe Henry, pentru că, abdomen, accent, zâmbet, înțelegeți voi). Povestea poate părea chiar banală – Nick vrea să-i arate lui Rachel locul în care a crescut, să-i cunoască familia și s-o ceară în căsătorie, însă Kevin Kwan a întins povestea pe mai multe planuri, urmărind pe de-o parte povestea celor 2, plus perspectiva mamei lui, Eleanor (Michelle Yeoh), povestea dintre Astrid (superba Gemma Chan, pe care recomand s-o urmăriți și în serialul britanic Humans) și a altor membri ai familiei imense și nebune pe care Nick o “deține” și respectă poate puțin prea mult.
Filmul e mai amuzant și mai viu decât romanul, însă ambele te lasă cu dorința de a vrea să afli/vezi mai mult. Și e chiar foarte simplu să afli și să vezi, pentru că romanele sunt de găsit pe Libris.ro (în limba engleză), iar dacă vă doriți să citiți primul roman în limba română, îl găsiți la editura Polirom. De asemenea, s-au anunțat și continuările cinematografice, următoarele 2 filme urmând a-și începe producția simultan în 2020 (destul timp ca să termin de citit seria). 🙂
- Eleanor nu-l sună pe Nick ca să vorbească despre Rachel și nici nu-i spune vreodată că știe de existența ei, dar în film aceștia poartă o conversație telefonică pe subiect chiar din primele minute;
- În carte, Nick nu-i dă prea multe detalii (spre deloc) lui Rachel despre familia lui;
- Rachel se întâlnește cu Peik Lin direct la ea acasă, însă în roman acestea se întâlnesc prima dată în lobby-ul hotelului;
- Eleanor și Rachel nu se întâlnesc despre spre final în carte, iar în film acestea au mai multe scene împreună (cea final fiind foarte bună – bravo scenariștilor);
- Tatăl lui Nick nu apare deloc în film;
- Nick și Colin fug de la petrecerea burlacilor, însă nu singuri, așa cum fac în film;
- Astrid nu participă în carte la petrecerea burlăcițelor și nici nu vorbește cu Rachel (sau cu oricine altcineva) despre probleme dintre ea și soțul ei;
- Astrid nu este cu adevărat înșelată de Michael, în carte acest twist fiind unul dintre aspectele mele preferate care lipsește cu desăvârșire din film și a cărui lipsă m-a supărat un pic, recunosc. Pentru povestea lui Astrid și tot aș recomanda cartea asta 🙂
Vizionare trailer:
