Citate preferate din romanul “Dacă aș rămâne” – Gayle Forman

Cum îmi place să citesc cartea înainte să văd filmul, am decis ca următorul roman să fie cel al lui Gayle Forman – Dacă aș rămâne / If I stay 🙂

De acum voi posta citatele preferate. Este modul meu de a recomanda cartea. Sper să vă placă!

*SPOILER ALERT*

“Nu te-ai aștepta ca radioul să funcționeze după aceea. Dar o face.

Mașina este eviscerată. Impactul cu o camionetă de patru tone, care merge cu o sută de kilometri pe oră și intră direct în laterala dreaptă a mașinii, a avut puterea unei bombe atomice. A smuls ușile, a făcut scaunul pasagerului din față să zboare pe geamul șoferului. A lovit șasiul, proiectându-l în salturi pe partea cealaltă a drumului și a smuls motorul de pe arcă aceste elemente nu aveau decât fragilitatea unei pânze de păianjen. A spulberat roțile și capacele roților departe în pădure. A aprins stropii împroșcați din rezervorul de benzină, așa încât mici flăcărui sfârâiau pe asfaltul umed.

Și era atât de mult zgomot. O simfonie de scrâșnete, un cor de bubuituri, o arie a exploziei și, în final, aplauzele triste ale metalului dur tăind lemnul moale al copacilor. Apoi s-a lăsat tăcerea, cu o excepție: Sonata numărul trei pentru violoncel, de Beethoven, răsuna încă. Cumva, radioul mașinii este încă legat la baterie, așa că Beethoven se aude în liniștea din nou instaurată a dimineții de februarie. ”

“- Mia, Mia, Mia, a spus el mângâindu-mi șuvițele care evadaseră de sub perucă. Pe tine te plac. Evident că te-ai îmbrăcat mai sexy și, știi, ești blondă, ceea ce e altfel. Dar tu cea din seara asta ești aceeași tu de care eram îndrăgostit ieri, aceeași tu de care voi fi îndrăgostit mâine. Te iubesc pentru că ești fragilă și dură, tăcută și iute la mânie. La naiba, ești una dintre cele mai punkiste fete pe care le cunosc, indiferent ce muzică asculți sau ce porți.

După asta, ori de câte ori începeam să mă îndoiesc de sentimentele lui Adam, mă gândeam la peruca aceea care se prăfuia în dulap și îmi aminteam de acea seară. Și nu mă mai simțeam nesigură. Mă simțeam norocoasă.”

“Numai că eram conștientă că sărutarea cu Adam însemna cu totul altceva. Știam asta din felul în care fierbințeala îmi invadase tot trupul în acea seară, după ce m-a adus acasă, sărutându-mă încă o dată în fața ușii. Din faptul că am stat trează până în zori, strângându-mi perna în brațe. Din faptul că nu am putut să mănânc nimic în ziua următoare și că nu îmi puteam șterge zâmbetul de pe chip. Am recunoscut că acel sărut reprezenta o poartă prin care trecusem.”

“- În scenariul ideal, eu și nesimțitul meu soț cu inimă mare murim brusc și în același timp, la nouăzeci și doi de ani. Nu sunt sigură în ce mod. Poate participăm la un safari în Africa – pentru că, în viitor, suntem bogați; hei, asta este fantezia mea – și ne îmbolnăvim de o boală exotică. Într-o seară, ne ducem la culcare sănătoși și nu ne mai trezim. Și nici vorbă de James Taylor. Mia cântă la înmormântarea noastră. Dacă va putea să lipsească de la Filarmonica din New York.”

Mai jos vă las și trailer-ul filmului.